Joc - Vremea poveştilor

Nume alternativ: Storytime
Număr participanţi: 2+
Echipament necesar: 0 (pix şi foaie pentru varianta scrisă)

Storytime e un joc ce merge foarte bine când aveţi de aşteptat ceva / pe cineva.
E foarte uşor de jucat, existând mai multe variante. Principiul de bază e următorul:
O persoană începe o poveste, apoi fiecare persoană, când îi vine rândul, adaugă câte ceva la poveste, până când se sfârşeşte povestea.
Destul de simplu, nu?
Iată şi câteva variaţii:
*** Stil liber: Fiecare persoană adaugă la poveste cât de mult vrea. Când termină de spus tot ce avea, vine rândul următorului jucător. Ca variaţie, jucătorii pot cădea de acord ca după ce termină ce au de spus, să descrie un obiect / element din poveste (de exemplu, ce culoare avea cerul în poveste etc.).
*** O frază: Fiecare jucător are dreptul să adauge o singură frază la poveste atunci când e rândul lui. Frazele pot fi oricât de lungi sau scurte, dar nu au voie să includă părţi separate de ";". Exemplu: e permis "Iepuraşul s-a plimbat prin pădure, a băut apă şi s-a întâlnit cu un lup pletos.", dar nu e permis "Iepuraşul s-a plimbat prin pădure; la sfârşit avea nămol pe lăbuţe.".
*** Un cuvânt: Fiecare persoană adaugă un singur cuvânt la poveste, fără excepţii. Cuvântul nou adăugat trebuie să aibă sens când e pus lângă cuvântul de dinainte.

Storytime se poate juca atât oral, cât şi în scris, în funcţie de preferinţele voastre.

Joc - Casa bunicii

Număr participanţi: 5+ (cu cât mai mulţi, cu atât mai bine)
Echipament necesar: 0

Jocul seamănă din anumite puncte de vedere cu Psihiatrul.
La bunica se ţine o petrecere. Pentru a participa, fiecare invitat trebuie să aducă un anumit obiect. Dacă obiectul e primit sau nu, depinde de regula stabilită.
Pentru fiecare rundă, un jucător stabileşte o regulă (fără a o împărtăşi celorlalţi), apoi începe jocul.
Primul jucător spune: "Mă duc la casa bunicii şi iau cu mine ____". Cel care a stabilit regula apoi judecă "Poţi veni" sau "Îmi pare rău, nu ai voie la petrecere". Când vine rândul lui, el trebuie să dea un exemplu de un obiect care poate sau care nu poate fi adus.
Dacă un jucător crede că a găsit regula, trebuie să continue să răspunde cu nume de obiecte valide.
Runda continuă până când toţi au găsit regula. Apoi se alege o nouă regulă.
Câteva exemple de reguli:
* puteţi aduce numai ceva colorat _____
* puteţi aduce numai ceva care începe cu _____
* puteţi aduce numai ceva care se găseşte _____
Variantă: pentru un joc mai rapid, puteţi trece peste formalităţile de formulare, jocul desfăşurându-se ca un şir continuu de cuvinte. Practic, în loc de a zice "Mă duc la casa bunicii şi iau cu mine o mătură", ziceţi doar "mătură".

Joc - Psihiatrul

Nume alternative: Corabia nebunilor etc.
Număr participanţi: 5+ (cu cât mai mulţi, cu atât mai bine)
Echipament necesar: 0

Toţi jucătorii se aşează într-un cerc. Unul din ei e ales "Psihiatru". Această persoană trebuie să părăsească încăperea cât timp ceilalţi se pregătesc de joc.
Cât timp Psihiatrul e afară, astfel încât nu poate auzi ce se petrece în cameră, restul jucătorilor aleg o boală psihologică imaginară, pe care o vor avea cu toţii. Poate fi folosită orice "boală", indiferent cât de evidentă, vagă, figurativă, ipotetică sau stupidă este.
Uite şi câte exemple de "boli":
- fiecare crede că e persoana care stă la două scaune în dreapta lui;
- toată lumea răspunde cu accent moldovenesc;
- când o persoană poartă ochelari, e Leonardo da Vinci; altfel, e Monica Lewinsky;
- toţi au o manie pe o anumită culoare, cuvânt, obiect etc.
Trebuie doar să fiţi creativi! Şi aveţi grijă ca Psihiatrul să nu ştie de la început de ce boală suferiţi!
Cele mai bune boli sunt cele creative şi neobişnuite, dar la început s-ar putea să vreţi o regulă mai uşoară, ca să înţeleagă toată lumea cum merge jocul.
Aşadar, după ce v-aţi hotărât asupra unei boli, cineva îl cheamă pe Psihiatru, care vine în mijlocul cercului. Acum este răspunderea lui de a afla de ce anume suferă "pacienţii" săi. Face asta punând întrebări individuale despre orice şi fiind atent la orice excentricitate (gest, mimică etc.) sau inconsistenţă în răspunsuri.
Dacă un bolnav spune sau face un lucru ce nu se potriveşte cu boala lui, trebuie ca cineva să strige "PSIHIATRU!". Apoi, cel care a greşit şi cel care a strigat vor face schimb de locuri. Uneori astfel de răspunsuri apar din greşeală, dar ele pot fi formulate şi intenţionat, mai ales când răspunsul corect i-ar permite Psihiatrului să pună diagnosticul prea repede (de exemplu, dacă toţi se prefac a fi o anumită persoană şi cineva e întrebat "Cum te cheamă?", jocul ar fi teribil de scurt).
Jocul se termină când Psihiatrul pune diagnosticul corect. Apoi e ales alt Psihiatru şi începe un nou joc.

De obicei jocul ţine până se plictiseşte lumea, oboseşte sau rămân prea puţini oameni pentru a fi distractiv.

De ce?

Acest blog e pentru tine şi pentru petrecerea ta. De ce? Pentru că există o mulţime de teme de petrecere şi jocuri, de care poate ai uitat sau încă nici nu ai aflat, care ar merge perfect la petrecerea ta. Şi pentru că vrei ca petrecerea ta să fie cea mai tare.

PS: dacă ştii un joc super tare, spune-ne şi nouă, îl vom publica.